Biserica Greco-Catolica ramane ca intotdeauna deschisa la colaborarea cu Biserica Ortodoxa si cu Statul roman pentru a gasi solutiile reparatorii morale si patrimoniale care se impun. Cele doua Biserici sunt chemate sa il marturiseasca pe Hristos in fata propriilor credinciosi si in fata lumii. Restituirea bisericilor revendicate de Biserica Greco-Catolica nu va face decat sa dea mai multa credibilitate marturiei crestine in societatea contemporana.
Biroul de presa
al Arhiepiscopiei Majore
Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române excomunică judecători?
Într-un comunicat de presa din 13 februarie 2009, Patriarhia BOR, pentru interese materiale, îi tratează pe credincioşii ortodocşi ca pe o masă de manevră şi face presiuni asupra justiţiei părând a-i elimina pe unii judecători din rândul cetăţenilor români care se consideră ortodocşi.
Asociaţia Umanistă Română apără dreptul fundamental al fiecărei persoane la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie şi principiul separării dintre stat şi biserică. În acelaşi timp asociaţia promovează spiritul critic şi gândirea liberă. Toleranţa interconfesională şi apărarea statului de drept reprezintă, de asemenea, valori promovate de către asociaţie. Asociatia Umanista Romana constata esecul statului roman in asi asuma rezolvarea problemei locasurilor de cult Greco-catolice rapite in mod abuziv de catre regimul comunist in anul 1948.
Lipsa unei implicari ale autoritatilor politice ale statului roman dupa 1989 in rezolvarea situatiei,din ratiunii contrare instituirii in Romania a statului de drept ,da masura atasamentului scazut al clasei politice actuale fata de principile acesteia . Astfel sarcina retrocedarii catre Biserica Greco-Catolica a lacasurilor de cult aflate in posesia B.R.O a revenit justitiei,care in 29 de cazuri pana acum,a dat decizii definitive si irevocabile de retrocedare catre Biserica Greco-catolica. Insa ar trebui retrocedate mult mai multe biserici fiind pe rol numeroase cazuri .Fara a astepta deciziile instantelor in unele localitati precum Vadul-Izei sau Ungheni preotii ortodocsi din zona cu sprijinul unor inalti ierarhi BOR au trecut in ultimi ani la demolarea ilegala si abuziva a umnor biserici greco-catolice monumente de cult istorice din sec al-XIX-lea pentru a constri in locul lor biserici ortodoxe .In istoria recenta doar regimurile totalitare comuniste sau cel fundamentaliste islamice(talibanii) au mai recurs la demolarea si distrugerea abuziva a unor locasuri de cult sau construcţii cu semnificaţie religioasă. De la ce fel de morală se revendică acţiunile demolatoare ale Patriarhiei BOR?
Pe lângă culpa morală şi legală pe care o are biserica majoritară în privinţa acestui caz, semnalăm atitudinea ilegitimă prin care îşi arogă în mod abuziv dreptul de a se pronunţa în numele TUTUROR credincioşilor ortodocşi într-o chestiune legată de un litigiu juridic.
În comunicatul Patriarhiei BOR, referitor la cele 29 de decizii ale instanţelor în favoarea Bisericii Greco – Catolice se spune: „Intrucat intreaga populatie ortodoxa din Romania a perceput ca o mare nedreptate aceasta situatie (...)”
Patriarhia BOR este îndreptăţită să vorbească în numele credincioşilor ortodocşi în chestiuni care ţin de ritual şi de învăţătura ortodoxă. În nici un caz Patriarhia BOR nu poate vorbi în numele tuturor credincioşilor ortodocşi atunci când este vorba de teme care fac obiectul unor litigii în instanţă pentru că astfel de teme îi privesc pe români în calitatea lor de cetăţeni, nu în cea de credincioşi. De bună seamă că sunt nu puţine persoane care se declară ortodoxe şi care nu sunt de acord cu raptul comunist din 1948 prin care patrimoniul Bisericii Greco – Catolice a fost trecut abuziv în proprietatea BOR.
Patriarhia BOR nu poate utiliza în mod ilicit şi imoral o presupusă voinţă unanimă a credincioşilor ortodocşi în chestiuni care exced cadrul confesional decât dacă alege să se pună într-o postură contrară democraţiei.
Mai mult, spunând că „intreaga populatie ortodoxa din Romania Romania a perceput ca o mare nedreptate aceasta situatie” Patriarhia BOR sugerează astfel fie că judecătorii care au decis în respectivele cauze nu sunt ortodocşi, fie că ei ar fi simbolic excluşi din cadrul ortodoxiei deşi poate că ei se consideră şi se declară ortodocşi.
Din păcate, clasa politică actuală a sprijinit intens tendinţa Patriarhiei BOR de a acapara spaţiul public şi de controla zone ale societăţii româneşti în care nu are nici o legitimitate să intervină.
Clerului, credincioşilor şi tuturor fraţilor în Domnul
Iubiţi credinciosi,
Aţi aflat cu toţii de proiectul legislativ propus Parlamentului în aceste zile şi care dispune ca în localităţile rurale unde există ambele confesiuni, ortodoxă şi greco-catolică, biserica, cimitirul, casa parohială şi terenurile aferente să rămână definitiv în proprietatea cultului ortodox. Iată că după douăzeci de ani de la eliberare se pune încă în discuţie un astfel de proiect de lege, prin care se urmăreşte desfiinţarea dreptului la proprietate al Bisericii Române Unite cu Roma şi discreditarea completă a apostolatului ei în sânul neamului nostru.
În numele episcopatului nostru am protestat solemn în faţa înaltelor foruri ale ţării. Dată fiind experienţa celor nouăsprezece ani în încercările de dialog cu autorităţile, constatăm că interesul faţă de strigătul nostru pentru dreptate a scăzut foarte mult. Desigur, în speranţa noastră dorim să ne păstrăm bucuria de a ne desfăşura misiunea aşa cum ne-o confirmă principial libertatea de exprimare garantată prin Constituţie. Ne întoarcem însă inimile spre puterea Cerului şi ne aducem aminte de suferinţele pe care orice generaţie creştină a trebuit să le pătimească pentru Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi,
Nu vă temeţi! Să fim pregătiţi de orice, fiindcă ceasul înfruntării aduce Harul dumnezeiesc, iar de puterea Sa nu ne poate despărţi nimeni. Facem apel la rugăciune şi nu la retorică. Rugăciunea nu este arma de la urmă, ci viaţa sufletului omului de credinţă, doritor de pace. Certitudinea sădită în inimă de obişnuinţa rugăciunii e incomparabil mai de preţ faţă de tot ceea ce calculele omeneşti ar putea să prevadă. Asistăm la asalturile răului care periodic îşi arată lipsa de scrupule ca să poată descuraja şi dispera. Nădejdea noastră este la Dumnezeu, convinşi fiind că Biserica poate reînflori numai dacă îi lăsăm Lui libertatea deplină de a sufla liber prin ruinele vieţilor noastre.
În acest sens, în virtutea slujirii arhiereşti prin care am fost investiţi de Dumnezeu, dispunem ca ziua de 11 februarie 2009 să fie zi de pocăinţă şi adâncă rugăciune pentru noi toţi, fii ai Bisericii Române Unite. Încredinţăm astfel Cerului strigătul nostru de dreptate care aici pe pământ pare să fie auzit tot mai puţin.
Iubiţi credincioşi,
Toate înnoirile în istoria mântuirii au pornit din darul Cerului şi dorinţa de a face pocăinţă pentru păcate din partea oamenilor. Gestul de speranţă al acestei zile de post, ajun şi rugăciune vi-l încredinţăm în genunchi împreună cu binecuvântata de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, întărindu-vă în credinţă. Cristos este cu noi în barca bătută de valuri, nu doarme şi ne spune: „Nu te teme turmă mică, căci i-a plăcut Domnului să-ţi dea ţie Împărăţia"(Luca 12, 32). Să fie această zi de 11 februarie pentru fiecare în parte, zi de reculegere în faţa conştiinţei şi post aspru precum facem de Vinerea Patimilor Domnului.
Cristos nu a murit ca erou, ci a fost dat morţii pentru că Adevărul cerului întotdeauna a adus deranj şi continuă să mustre istoria noastră omenească. Fiul lui Dumnezeu şi-a purtat Crucea ca un renegat al istoriei, dar slăbiciunea-i în faţa răului a fost voită pentru ca prin preţul dragostei Sale, din moartea Sa, să ne aducă mântuirea deplină.
Iubiţi credincioşi,
Vă suntem aproape şi Vă încredinţăm Domnului, iar prin cuvintele profetului reînnoim abandonarea noastră în puterea cerului: „Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic... Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără sărbătoare şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi ocara apasă asupra lor... pe cei izgoniţi îi voi strânge de pe drumuri. Şi îi voi face de laudă şi cu nume, în ţinuturile în care fuseseră făcuţi de ocară" (Sofonie 3, 16-19).
Cu arhierească binecuvântare,
† LUCIAN
Arhiepiscop Major
