Pentru că la iudei era interzisă ieşirea la propovăduire înainte de 30 de ani, Mântuitorul a locuit în cetatea Nazaret, ascultând de părinţii Săi pământeşti şi ajutându-L pe Dreptul Iosif la tâmplărie. După ce acesta a murit, Iisus a lucrat singur în lemn, câştigand existenţa Sa şi a Maicii Lui, pentru a da tuturor pilda spre a munci si a nu petrece în lenevire.Împlinindu-se vremea dumnezeieştii Lui arătări, a venit El la Ioan să fie botezat cu apă. Sfântul Ioan Botezătorul boteza în râul Iordanului cu apă, spre a arăta că aşa cum apa curăţă trupul, aşa se curăţă de păcate şi sufletul celui ce se pocăia. Acesta primise înştiintare cum să Îl recunoască pe Mântuitorul: “Deasupra Căruia vei vedea Spiritul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este cel care botează cu Spirit Sfânt.”
Mântuitorul a venit la Iordan pentru a primii botezul de la Ioan, dar nu pentru că era necurat sau pentru că avea vreun păcat, căci El Se născuse din Preacurata Maica Fecioară şi era Izvorul a toată viaţa, curăţia şi sfinţenia. El a venit acolo ca să dea pildă, dar şi ca să sfinţească firea apelor şi ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez.Ioan L-a recunoscut şi a zis: “Eu am trebuiţă şă fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” , iar Mântuitorul spune: “Lasă acum, că aşa se cade nouă a împlini toată dreptatea.”După ce a ieşit din râu, cerurile s-au deschis şi o Lumină de sus a strălucit în chip de fulger şi S-a pogorât peste Isus Spiritul lui Dumnezeu, în chip de porumbel. Acest fapt fusese preînchipuit în vremea lui Noe, că precum o porumbiţă a vestit micşorarea apelor, acum era vestită micşorarea păcatului prin porumbel. Această artătare a ales-o Spiritul Sfânt pentru că porumbelul este o pasăre curată, blândă, iubitoare de oameni, care la loc necurat nu stă. Tot astfel, Spiritul Sfânt este izvorul iubirii de oameni, al curăţiei, iar de cel ce se tăvăleşte în mocirla păcatului fuge, la loc necurat nu stă.
Coborându-Se Spiritul Sfânt peste Isus, s-a auzit glas din cer: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, întru Care am binevoit.” Aceluia se cuvinea marire şi stăpânirea, în vecii vecilor! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu