Vinerea Mare

Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conotaţiile legate de aceste denumiri sunt date de ceea ce se întâmplă în această zi: se numeşte Vinerea Paştilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paştelui; Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit şi a fost răstignit Isus Cristos; Vinerea Seacă, pentru că cei mai mulţi români au obiceiul de a posti post negru. Adică nu mănâncă şi nu beau nimic toată ziua. Mai este numită Vinerea Mare pentru că este ultima vineri din Săptămâna Mare.În Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi Mântuitoarelor şi înfricoşătoarelor Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, crucea şi moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El. Patimile Mântuitorului impun, de asemenea, o serie de slujbe speciale, deosebit de impresionante. Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara (în timpul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii“ care vorbesc despre Pătimirile Domnului), Ceasurile împărăteşti (de vineri dimineaţa), Vecernia (în timpul căreia se face şi „Punerea în mormânt“ sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare) şi Pavecerniţa. Este o zi aliturgică în bisericile greco-catolice, o zi în care, în respectul faţă de Patimile Domnului, nu se oficiază Sfânta Liturghie. Slujbele încep cu Ceasurile împărăteşti, care se citesc doar în ajunurile marilor sărbători (Crăciun, Bobotează etc.). După Ceasurile împărăteşti se face Vecernia zilei următoare, în timpul căreia, într-un anumit moment, numit Stihoavnă, se scoate Sfântul Aer sau Sfântul Epitaf - o bucată de pânză pe care este zugrăvită coborârea în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf, aşezat pe o masă în mijlocul bisericii, în faţa crucii, stă înconjurat de lumânări şi cu Evanghelia deasupra.
Toate cântările din Vinerea Patimilor arată răutăţile păcatului lumii căzute în păcat: trădarea lui Iuda, frica prea mare a ucenicilor şi lepădarea lui Petru, răutatea şi viclenia cărturarilor şi fariseilor, laşitatea şi nedreptatea lui Ponţiu Pilat, violenţa soldaţilor, rătăcirea şi nerecunoştinţa mulţimilor, obrăznicia tâlharului nepocăit şi nepăsarea sau indiferenţa multora cărora Iisus le-a făcut mult bine.

Prohodul Domnului

Înspre seară, după spovedirea credincioşilor - doar cazurile speciale se pot spovedi in Vinerea Mare: bolnavii, femeile însărcinate etc. -, se oficiază Denia Sâmbetei celei Mari. După Psalmii Utreniei, soborul de preoţi iese în mijlocul bisericii, în faţa Sfântului Epitaf. Se oficiază Prohodul Domnului, poate cea mai gravă, solemnă şi patetică slujbă a Bisericii noastre. Credincioşii, cu lumânări în mâini, ascultă cum preotul citeşte câteva stihuri în care este vorba despre moartea Mântuitorului, despre pogorârea Sa în iad şi în care se anunţă Învierea.

La sfârşitul acestei Denii, preoţii iau Sfântul Epitaf şi, urmaţi de credincioşi, înconjoară de trei ori biserica, cu lumânări aprinse în mâini. După aceasta, se intră iarăşi în biserică. În timp ce preoţii ţin ridicat Epitaful la intrarea în biserică, credincioşii trec pe sub el, atingându-l cu mâna. La sfârşitul slujbei, se mai oficiază două cântări şi se citeşte o Evanghelie, după care credincioşii se retrag, cu lumânările în mâini, către case.
pr.Lucian Dudas